Pe un pod, foarte sus
Un om își ține brațele deschise
Acolo stă și tot ezită
Imediat, oamenii roiesc în mulțime
Nici eu nu o să pierd momentul
Vreau să văd de mai aproape
Mă duc în primul rând
Și țip.
Omul vrea să coboare de pe pod
Oamenii încep ura
Ei formează un public dens
Și nu-l lasă să coboare
El se urcă înapoi
Și gloata se înfurie
Vor mărturia lui
Și țipă.
Sari
Compensează-mă
Sari
Nu mă dezamăgi
Sari pentru mine
Sari în lumină
Sari.
Acum omul începe să plângă
Un nor se mișcă în secret
Întrebându-se ce a făcut
În fața soarelui devine frig
Doar vroiam să văd priveliștea
Oamenii rup linia (frontul)
Și se uită pe cerul dimineții
Și țipă.
Sari.
Ei țipă
Sari
Compensează-mă
Sari
Nu mă dezamăgi
Sari pentru mine
Sari în lumină
Sari.
Un nor se mișcă în secret
În fața soarelui devine frig
Dar o mie de sori ard pentru tine
Mă cațăr pe pod în secret
Și îl împing din spate
Îl compensez din rușine
Și strig pentru el.
Sari
Compensează-te
Sari
Nu mă dezamăgi
Sari pentru mine
Sari
Nu mă dezamăgi
Sensul versurilor
Piesa descrie un om pe un pod, gata să sară, înconjurat de o mulțime ostilă care îl incită. Naratorul, inițial parte a mulțimii, este cuprins de remușcări și îl împinge pe om, încercând să compenseze pentru acțiunile sale.