E frumos când ea înoată la braș
Atunci pot să văd în miezul ei
Nu doar pieptul este frumos
Eu doar înot după ea
Praf scânteios plutește din centru
Un artificiu zboară din bifurcarea ei.
Focul și apa nu vin împreună
Nu pot fi legate, nu sunt înrudite
Înecat în scântei, sunt înflăcărat
Și sunt ars în apă
Ars în apă.
E frumos când înoată dezbrăcată
Atunci vreau să o privesc din spate
Nu doar pieptul este atractiv
Picioarele ei se deschid ca foarfecele
Atunci din ascunzișul ei, flacăra
Strălucește fierbinte din bifurcarea ei.
Înoată pe lângă mine fără să mă observe
Eu sunt umbra ei, ea stă în lumină
Nu este speranță, nici convingere.
Focul și apa nu vin împreună
Nu pot fi legate, nu sunt înrudite
Înecat în scântei, sunt înflăcărat
Și sunt ars în apă
Așa sângele-mi fierbe în spate
O prind cu mâini ude
Fine ca peștele și reci ca gheața
Nu vrea să piardă timp cu mine
Știu.
Focul și apa nu vin împreună
Nu pot fi legate, nu sunt înrudite
Înecat în scântei, sunt înflăcărat
Și sunt ars în apă
Sensul versurilor
Piesa descrie o obsesie pentru o persoană inaccesibilă, comparată cu focul și apa, elemente incompatibile. Naratorul se simte atras și distrus de această persoană, conștient de imposibilitatea unei relații.