[Rakova]
Visele smulg gratii, pot călători cu gândul
Dicția mea este profeție, nu aș da una la o mie
Dar rândul de om îmi păstrează captivitatea
Urmăresc activitatea, scriu versuri când deschid cartea
Îmi fac partea, și aici știu eu ce vreau să știu
Cine vreau să fiu, tu ești tu, eu sunt eu
Noi suntem fiecare dintre noi, universul
Merge acordat cu versul, și poezia
Te menține pe calea dreaptă, e o treaptă
Mâine încep să-mi citesc propriul meu chip, apoi
Îmi destram fericirea într-un birou cu mâna pe stilou
Citesc propriile mele sentimente, ce am văzut de la alții
Fără contestații, ce am auzit de la tații și frații
Acest mediu e totuși infect, din păcate
Îmi trimite vibrații, mintea mea e călătoria
Cu gândul vechi dar eficient
Vorbesc singur când e vorba să mă atrag ca un procent
Mi se pare evident să știu cine sunt și ce cânt.
[Monnk1zorn]
Fixez atent stele strălucitoare după nori
Le privesc, nu cu compasiune, ci cu simpla, singura pasiune
Sunt atât de distante, vidul universal le desparte
Parcă fac parte din altă dimensiune
Și a mea dimensiune e foarte mică
Foarte mică, sunt o furnică
Pierdută în spațiu, pitică, ce se ridică
Către căile domnului, asta mă incită
Să fiu ceea ce nu pot fi, chipul meu scrie pe o hârtie
Un pumn strâns de idei pe foaie, caut în gunoaie verbale
Dacă pot dezactiva armele tale de plumb
Ce le îndrepți către mine că-ți scriu rime
Atunci călătoresc departe cu gândul
Ating încet fracțiuni precum viteza lumii și abandonez pământul’
Că mintea mea duce departe, ajung la limitele universului
Și pe cărarea mersului ating consecvența versului
Limita progresului din evoluție
Duce rapid spre conștiința cerebrală
Visele smulg gratii, materia cenușie în infinitu’ din secunde
Ca să aleg dintre etățile cărunte sau aer liber la munte
Nu cred că le-am făcut pe toate însă multe
Prin pași, tumulte, trec de sentimente oculte
Aștept ca cineva să mă asculte
Că omul își pregătește ofensiva pentru insulte
Acum deschid mintea către infinit, zbor cu gându’
Țintesc sublim în părțile interesante, mă simt anonim
Într-o lume interioară mai distanță decât
Betelgeuse și Sirius
Sensul versurilor
Piesa explorează călătoria interioară a minții și căutarea identității în vastitatea universului. Artiștii reflectă asupra propriilor sentimente, experiențe și aspirații, navigând prin complexitatea existenței și a relațiilor umane.