Fructele de ce le-am zugrăvit?
Poate unde te-am zărit
culegând căpșuni în grădină.
Florile de ce nu pier în mine?
Nu oare unde bucuria te-a-ndemnat
să culegi una, neuitat?
Știu cum ai luat-o la goană
și, dintr-o dată, fără suflare zefir,
te-ai întors către mine-așteptând.
Te-am vegheat când dormeai.
Mâna-ți stângă
odihnea ca un trandafir.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor frumoase legate de o persoană dragă, evocând imagini idilice din natură. Naratorul își amintește cu drag de momentele petrecute împreună, pictând un tablou al nostalgiei și afecțiunii.
