În spațiul tău când nimeni mai apare
ești un hohot de plâns, doar un plâns!
Încețoșată frântură de zare
de ploaia lacrimilor ce s-au strâns!
Tu dai un sens descoperindu-i
devremelui, târziului
în forme noi acoperindu-i:
Rochie a vidului!
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de singurătate și deznădejde într-un spațiu izolat. Vorbește despre tristețea profundă și despre încercarea de a găsi un sens în mijlocul vidului emoțional.