Neapole.
Închipuie-ți unu-arzând că-aleargă
și-s învingătorii după el,
și îndată-ajuns la țel
către-o sută brusc se-ntoarce-acel
iute-alergător –: la fel,
iar și iar, luciri de fructe-n largă
mare-albastră se-azvârleau cu zel,.
când, cu portocale, barca blând
îi purta spre nava cenușie,
unde alte bărci, ce se sfâșie,
repezi, pâini urcau și pești – pe când
înghițea cărbunii cu trufie
pântecu-i deschis ca un mormânt.
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie a emigranților spre un viitor incert, plină de speranță și disperare. Imaginea corabiei devine un simbol al tranziției și al așteptărilor legate de o viață nouă.