(Capri, Piccola Marina).
Vaier străvechi al mării,
al mării vânt în noapte:
nimănui vuind;
cel ce veghează
trebuie să vadă
cum nu-i eşti
gând pe gând:
străveche tângă-a mării
hăuind
doar pentru stânci străvechi,
cuprins nemărginit
din depărtări smulgând..
O, cum te simte: strună,
smochinul fremătând
sus, în lin de lună.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare contemplativă în apropierea mării, surprinzând melancolia și singurătatea prin imagini poetice. Marea este personificată, iar natura devine un ecou al sentimentelor umane.
