Ultim miez, nucleelor nucleu,
dulce-nchis în tine ca migdală –
până-n cea din urmă stea mereu
carnea fructului ce ești ție fala.
Nu mai spânzură nimic de tine
și tu simți; ți-e coaja-n infinit,
unde sucul aprig se-ntreține,
dinafară cu lumini sporit.
căci deasupra-ți cresc, în nevăzut,
sori fierbinți și rotitori.
Însă-n tine-a și-nceput
tot ce-i dincolo de sori.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de potențial infinit ascuns în interiorul fiecărui individ, un nucleu divin care conține esența întregului univers. Sugerează o transformare interioară, o evoluție spirituală care transcende limitele fizice și materiale.