Dacă fluieratul unui băiat e semnul care face să se
ilumineze ramurile
și să renască din somn balcoanele create pe neștiute
de o rândunică pentru ca văzduhul să
le orchestreze,
văzduhul îngropat în harpele pe care burnița
le face să tresară deodată,
– fă tu astfel ca moartea mea să se desprindă lin
de cerurile care se caută și nu se întâlnesc.
Cine m-a amăgit aprinzându-și sufletul la înălțimile
unde glasurile au acum bătaia de aripi
a unei păsări înecate?.
Aceste nopți se năruie cu căința că ele au născocit
nălucile înghețate.
Spuneți-mi rămas bun aproape de trei ori,
din ungherele cele mai întunecoase.
E singurul lucru pe care îl cer.
Căci nu-mi aduc bine aminte dacă pe tine te-am cunoscut
în adâncul apelor,
dacă pe ea a trezit-o izbitura unei pietre de
potcoavele cailor,
sau dacă aceleia i-au dat viață oglinzile care adună frigul ochilor ce se dezgheață.
Uitare,
uitare și lacrimi pentru luminile care se cred acum
de-a pururi pierdute.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și regret față de pierderile suferite. Vorbitorul caută uitarea și eliberarea de amintirile dureroase, dorind să se desprindă de trecut și de luminile pierdute.