Versuri corectate și adnotate
O insulă era ca-n Teocrit… Eravârsta de aur, peste câmp. Aveala flaut să repete, Pan,Priap în iarbă să se tăvălească.A fost odată. Totul așa s-a întâmplat….Avea să fie fericit amorul.Și tinerețea își zbătea cinci tauri.Ardoarea mistuirii trecea și-n rădăcină.Era un clocot sângele, de flăcări.Și pacea pentru dragoste. Soseavârsta de aur a iubirii. Și venise.Dar iată … Citește mai mult
Pădurile, pădurile se-ntorc, pe unde-odatăiubirea revărsată se înțepa în spini,ca un pârâu de stele incandescente, mici,cu sânge foarte dulce, un fericit pârâu.Pădurile de noapte, cu dragostea tăcută,ce doar pulsarea sevei în frunze o audeși-n piepturi răsuflarea cu ritmul ei adânc,și tresărirea țării și-a cerului pe umeri;ce dulce mângâiere, să nu pierzi amintirea,să ai privirea plină … Citește mai mult
De ce te-ai urca, iubire-n acest turn,în tine ar pătrunde, cu vântul și lumina,întreaga verde muzică purtatăde câmpu-nnobilat ca o grădină.Tu ai avea picioare de-ovăz și de porumb,de trandafiri și de izvoare împletite,și gleznele de bambus, pulpelede piersici, și coapseca prunele brumate,și mijlocul încins.Plopi albi și cenușii eucalipțilegați de umeri, sânii ar fi fostdoi sori … Citește mai mult
Erau în sală muzici și lumini,iubire prefăcută, ce se-nveșmântă-n gheațăși în cuvinte moarte, chiar dacă ar păreacă-nsângerează inima vieții.Prin grele draperii și ornamentede aur fals, prin catifele roșii,vocalele eroului murindîn avanscenă, ajungeau cu greuîn umbra sălii unde erau iubiri reale,fără cuvinte ori gesturi prescrise teatral.Ce dulci erau și mâinile și ochiiabia ghiciți, căldura umbroasă-a pielei, … Citește mai mult
Noi credeam, iubito, că aceste priveliștiau rămas adormite, ori că au murit o dată cu noila vârsta și în ziua când ne aflam în mijlocul lor;credeam că arborii se duc lăsând uităriitot ceea ce le-a făcut frumoase și poate nemuritoare.Dar, iată, e de ajuns cel mai ușor freamăt al unei frunze,o stea palidă respirând,ca să … Citește mai mult
În mine port terase fără număr.Spre mare dau cele mai albe, gatasă plece către soare, pe catarg,ca pânze, cu cearșafurile-ntinse,și altele, ce dau spre câmp, doar unaspre dragoste, doar una, ce munților li-i dragă,și ea e cea care se-ntoarce-n veci.Acolo stă și-și pieptănă iubireamușcata, iasomia, trandafiriide pe balcoane, și în nopți încinse,se desfăcea în ploaie … Citește mai mult
A sosit acel timp în care anii,orele, minutele, secundele trăitedobândesc toate profilul tău, se umplu de noi,și devine urgent, devine necesar,ca să nu le vezi ducându-se cu moartea,să-ntipărești în ele cele mai fericiteimagini perindate ale noastre.Unde ești azi, unde te privesc,pe ce stâncă, pe ce mare, sub ce pădure,sau în ce penumbră de văratice cearșafuri,sau … Citește mai mult
O, întoarce-te, da, revino în diminețile-aceleascăpărătoare ale colinelor,tu, goală, fierbinte-n singurătăți de nisipuri,ca un mare talaz de spumă trântitde mâniosul soare, veșnic în zbucium.O, da, revino, întoarce-te, cum erai atunci, întinsă,cu părul tău blond, de înger, desfăcut pe sân,cu dulcile tale pante alunecândspre cele mai unduite penumbre adânci.O, să fii tânăr, tânăr, tânăr să fii! … Citește mai mult
Vii acum, dragoste, prevestită de vântulpe care lanurile bălaie de pâine înflorită de curând,în orele călduțeale acelei veri a noastre de început, l-au asmuțitca să te facă mai înaltă și mai aprinsă printre pietre.Te mlădiai în albia subțire a monumentuluicu asemănătoare arcade, pe care mâinile romanuluile-au atins pe deasupra templelor și turnurilororașului, și te gândeai … Citește mai mult
Se-ntorc pietrele calcinate, se-ntorcîn temple prăbușite, în lupanarenăruite, în curțile verzi pe undezâmbetul lui Priap încălzește încăamintirea izvoarelor.Să mergem, dragoste, pe cărări care au fost,prin limpezi geometrii care purtaumisterioasa dragoste, plăcerileoprite, dar atât de dulci în noapte.Iată casa zeiței. Primește în nări,prin încăperile albastre aroma –spumă a mării și iasomiiși garoafe sărate-ale trupului ei.Semnul vioi, … Citește mai mult