Rafael Alberti – Îngerul Necunoscut

Nostalgie de arhangheli!
Eu eram..
Priviți-mă.
Îmbrăcat ca orice om,
Nevăzute aripile,
Ce am fost, nu știe nimeni.
Oamenii nu mă cunosc.
Cine-n drum să-și amintească?
Mi-s sandalele, pantofi.
Port tunică, pantaloni
și veston englez. Răspunde:
cine sunt, – de știi.
Și totuși eu eram..
Priviți-mă.

Sensul versurilor

Piesa exprimă nostalgia unui arhanghel decăzut, care se simte pierdut și nerecunoscut în lumea oamenilor. El se întreabă dacă cineva își mai amintește de adevărata sa identitate.

Lasă un comentariu