Mi-aduseră nourii astăzi
în zbor, harta Spaniei mele.
Ce mică era peste fluviu,
ce mare era pe pășune,
umbra-ntinsă pe care-o lăsa.
De cai s-a umplut într-o clipă
umbra-ntinsă pe care-o lăsa.
Eu, pe cal, peste umbra din jur,
satul meu, casa mea căutam.
Și intrai într-o curte în care
într-o zi o fântână fusese.
Ci, iată, pierise fântâna,
și totuși, adâncu-i răsună
de-a pururi. Și apa secată
se-ntoarse, să-mi deie să beau.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema nostalgiei și a memoriei, căutând trecutul într-un prezent schimbat. Imaginea fântânii secate, dar încă răsunătoare, simbolizează persistența amintirilor și a esenței locurilor dragi, chiar și după ce acestea s-au transformat.
