Aș vrea să cânt: să fiu o floare
din satul meu.
O vacă să mă pască-n voie
din satul meu.
Și să mă poarte la ureche
un plugar din satul meu.
Și să m-asculte iarăși luna
din satul meu.
Și mări și fluvii să mă ude
din satul meu.
Să mă culeagă o fecioară
din satul meu.
Și să mă-ngroape-n ea țărâna
din inima satului meu.
Fiindcă sunt singur și departe,
vezi bine, fără satul meu.
(Deși nu sunt fără poporul meu.)
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de satul natal și de conexiunea cu natura și tradițiile rurale. Vorbitorul își dorește să se contopească cu elementele satului, de la flori și animale până la pământ, simțindu-se singur și departe de aceste rădăcini.