Avea în brațe vipere,
Și-n trupul zvelt un șarpe,
Îl îndrăgeau frumoasele
Cântând molcom din harpe.
Dar domnul țării porunci
Ca celui ce-l dă gata
Fata mezină îi va fi,
Cu tron cu tot, răsplata.
Cruciș cad spadele acum,
Și-n ochi mijește plânsul.
Un trup se prăvălește-n scrum,
Altul stă-nfipt pe dânsul.
Dar fata-nmărmurită-n prag
Își rupe sânul, greul.
« Vai, nu voinicul mi-a fost drag,
Ci zmeul! »
Sensul versurilor
O baladă tragică despre o fată care, contrar așteptărilor, iubește zmeul în loc de voinicul care l-a învins. Ea își exprimă disperarea și dezamăgirea, realizând că a pierdut ceea ce prețuia cu adevărat.