O, anii când jucam arșice
Printre gramatici și-aritmetici,
Sau anii când citeam patetici
Pe Eminescu și pe Nietzsche!
Ce dulce prin trecut deretici…
Cum cântă orice cicatrice…
Cât freamăt poate să ridice,
Un pumn de scrum, un ghem de petici!
De sub cenușă, de departe,
Mai proaspăt vii și mai fierbinte.
Mai tineri pașii știu să poarte
Pe cel întors din umbre sfinte.
Nu, viața asta n-are moarte
Când strângi lumină din morminte.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri din trecut, cu o perspectivă nostalgică asupra copilăriei și a lecturilor clasice. Sugerează o regăsire a vitalității și a speranței, chiar și în umbra trecutului, transformând experiențele în lumină.