Slujiși, pentru simbrie pădureață,
argat la cerbii cântecului clar,
la curtea basmelor albastru păsărar,
nătâng păcală, slugă neisteață.
Unde-s hulubii, păsărar stângaci,
și ciutele mai limpezi ca o zare?
Pătulul versului de șiță gol năzare,
pasc ciutele în lună vârcolaci.
Și-acum ai intrat la fierărie,
să rotunjești potcoave de azur
baladelor cu coarne de bour
și reci copite de argintărie.
Nevolnic, frămânți cerul sub baroase
și sufli-n inimă s-asmuți scântei
și, ucenic cu brațe noduroase,
bați nicovala anilor tăi grei.
Sensul versurilor
Piesa descrie un proces de învățare și maturizare dificil, în care idealurile inițiale se transformă în muncă grea și deziluzie. Protagonistul, inițial un slujitor al frumosului, ajunge să bată nicovala anilor grei, confruntându-se cu realitatea dură.