Cu flăcări reci, ca o brățară,
arzi, taină, -n crunt sipet de foc.
Noi degerăm de frig afară
și pașii tremură pe loc.
Atingem clanța cu sfială
și iar ne tragem înapoi.
Năprasnică lumină goală,
cumplit mai păzești de noi!.
Flămânzi, am jefui secretul.
Lihniți, l-am smulge din scântei.
Dar ne-nspăimântată-n prag sipetul
cu vâlvătăi și fără chei.
Bicisnic, brațul ca de stei e
și mâna-I prinsă-ntr-un căluș.
Nu-I nimeni să ne-azvârle-o cheie?
Nu-i nici un meșter lăcătuș?.
O fi vreo taină. Poate nu e.
O fi vreo cheie. Poate nu-i.
Nu vine nimeni să descuie
și suntem mulți și nesătui.
Sensul versurilor
Piesa descrie dorința arzătoare de a descoperi un secret ascuns, dar și frustrarea de a nu putea ajunge la el. Eforturile repetate sunt zadarnice, iar misterul rămâne nedezlegat, lăsând un sentiment de nesatisfacție.