Viața noastră-ascunde-adese
într-un colț de paradis
scrisori ce nu ne-au fost trimise
de-o mână care nu ne-a scris.
Nu știm pe foi ce-am vrea să fie,
ce cânt de dragoste nescris,
dar mâna care nu ne scrie
o legănăm mereu în vis.
Și frazele ce n-au să vină
în așteptări mai scumpe ni-s,
iar umbra ce n-a dat lumină
în piept ni-i floare de cais.
Și-așa cum stăm în uși deschise
pândim cu-n dor nicicând ucis
scrisori ce nu ne-au fost trimise
de-o mână care nu ne-a scris.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema dorului și a așteptării a ceva ce nu se materializează niciodată, a unor scrisori nescrise. Vorbește despre valoarea pe care o acordăm viselor și speranțelor, chiar dacă acestea rămân neîmplinite.