Sâni sub velur și umeri sub dantelă –
Condotieri ca vulturii la pradă.
Madone cu tulpina de zăpadă
suind pe-un zbor de îngeri în capelă.
Surâsu-otravă și iubirea spadă.
Statui dansând pe funerara stelă,
Levantul cu arome, sus, pe velă,
și paradisu-n flăcări pe-o arcadă.
Bizanțul-n ochii verzilor amante,
cu lira apollonică mandola,
pumnalul-nfipt în piept de mâini savante,.
Spre indicele fildeșuri busola,
și, sub un cer bătut în diamante,
pe rugul florentin, Savonarola.
Sensul versurilor
The poem depicts the opulence and decadence of the Renaissance, contrasting beauty and art with violence and religious conflict. It evokes a sense of tragic beauty, highlighting the clash between earthly pleasures and spiritual ideals, culminating in the image of Savonarola's execution.