Ești stânca dârzei Sarmisegetuze,
ești cremenea cohorticelor castre,
cerdacul rustic încrustat cu astre,
fântânile cu basmele pe buze.
Ești dornele cu lostrițe albastre,
și cântecele doldora de spuze,
rovinele-ntre zale și cobuze,
cununile și zapisele noastre.
Ieri, sulița și zimbrul și mistrețul.
Azi, dalta ce-n surâs preschimbă steiul,
mireasma lunii, grâul, băltărețul,
azurul și oțetul și țițeiul.
Tu ești prezentul sfânt și Voronețul,
luceafărul și zarea și temeiul.
Sensul versurilor
Piesa este o odă adusă patriei, evidențiind elemente istorice, culturale și naturale care definesc identitatea națională. Versurile evocă trecutul glorios, prezentul sacru și viitorul luminos al țării.