Prinzând de păr talazurile goale,
le-a spart în fălci de piatră uraganul.
Și-a sângerat, sub smoala lor, mărgeanul
și marea-a fiert și-a clocotit metale.
Și s-a făcut ca fierea și catranul,
smugând ba roci, ba zdrențe vegetale..
Și iar s-a tras în negrele lui zale,
pe urma uraganului, oceanul.
Meduze verzi cu sclipătul părelnic
și alge moarte-n stearpă putrezire
se-aprind pe fruntea valului vremelnic.
Dar în adânc, sub veșnica foșnire,
zâmbind, mărgăritarul feciorelnic
visează salba care-o să-l înșire.
Sensul versurilor
Piesa descrie o mare agitată și distructivă, dar în adâncuri, un mărgăritar visează la un viitor mai bun. Este o metaforă despre speranță și potențial ascuns în mijlocul haosului.