De-aș crede orizontului nemernic!
Nu știu unde rămâne și unde plec,
În mine stau, sau în ceilalți mă-nec,
În pâcla universului lor sferic.
Bat la hotaru-albastru. Sună sec.
Bat la hotaru negru să-l desferic
Și lacătul străluce-n întuneric,
Dar nu mă lasă dincolo să trec.
Sunt limitele mele certitudini,
Ori marginile altora-adevăr?
Cutreier fel și fel de latitudini,
Cu ceața frate, cu genunea văr,
Să fiu în râpi? Să fiu la altitudini?
Mă îndoiesc. Nu pot să dezbăr.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de incertitudine și căutare a sinelui, confruntându-se cu limitele personale și cu îndoiala asupra adevărurilor impuse de alții. Vorbitorul se simte prins între dorința de a depăși aceste limite și incapacitatea de a se elibera complet.