Versuri corectate și adnotate
Mergea. Se deschidea viațaOchilor adânci și senini?Mergea lăsând în urmă o tainăDe visuri adeverite pe care e nebunesc să le visăm pentru noi.Solemn cufundat ritmul pasuluiScanda visul ei.Ritmic solemn cufundatA trecut. Din zgomotul de careHurducate tunătoare pierise senină.Acum inima o urmărește pe un drum infinitUnde alături de dragoste înflorește ideea.Dar palid înconjoară viața un depărtat … Citește mai mult
După o zi de vânt,în infinita pace coboarăse reconciliază searaca un amant blând.Totul e clar, liniștit…Orizontul se-ncarcă de culori,luminos, auritun basorelief de nori!
Când privesc Țara,văd orizontul,dar nu pot ajunge niciodată la el!.Când privesc cerul,văd stelele incandescenteși planete unde sunt sigur că trăiesc oamenicare au inimă.Când privesc, gândind la nemărginire,aud sunete și melodii,ce ard cu lumină,stingându-se-n ecouri,departe și aproape de noi.Când percep orizontul, bolta imensă, infinitul,și armoniile eternității..simt și simfonia propriului meu suflet!..și știu,sunt sigur..că toți avem inimă!.O … Citește mai mult
La orizont s-au adunat vârfurile;Și, după cum m-am uitat,A început marșul munților.Când au mers, au cântat,„Vino! Vino!”
Am văzut un om ce alerga să atingă orizontul;Cerc după cerc își tot accelera goana.Lucrul acesta mă cam neliniștiȘi i-am spus omului:„Ceea ce faci este inutil.Niciodată nu vei izbuti”.„Minți! ” strigă el,Alergând mai departe.
Am văzut un bărbat care urmărea orizontul;Erau rotunjiți și rotunzi.Am fost deranjat de acest lucru;L-am apostrofat pe om.„Este inutil”, am spus,– Niciodată nu poți..„Mă minți”, a strigat el,Și a continuat să alerge.
Am văzut un om alergând să prindă orizontulSe fugăreau unul pe altul, mereu;Faptul m-a tulburat;L-am oprit și i-am spus: „N-are noimă,Nu-i chip să..”„Minți”, a strigat,Și-a zbughit-o din nou.
De crezi că-i liniște în valCând se pornește pe câmpii,În roșul macilor de-ai fi,Te-ai vrea pe câmpul ideal.Un cer curat, ca de cristal,Adânc, în suflet, te-ar privi,De crezi că-i liniște în valPornit pe-a’ mărilor câmpii.La orizontul ireal,Cu zori ce te-ar privi mirați,O poartă-ar aștepta să bați,C-o rugă-n ochi, în gest final,Ca liniștirea unui val.Daniel Vișan-Dimitriu(5 … Citește mai mult
De-aș crede orizontului nemernic!Nu știu unde rămâne și unde plec,În mine stau, sau în ceilalți mă-nec,În pâcla universului lor sferic.Bat la hotaru-albastru. Sună sec.Bat la hotaru negru să-l desfericȘi lacătul străluce-n întuneric,Dar nu mă lasă dincolo să trec.Sunt limitele mele certitudini,Ori marginile altora-adevăr?Cutreier fel și fel de latitudini,Cu ceața frate, cu genunea văr,Să fiu în … Citește mai mult
Este tulbure unde cerul se face una cu pământul.Și toate departe ca o piatră azvârlită.Omul drumurilor toate, nu aveam casă, nici viitor, nu aveam amintire.Departe de masca obișnuită numită umanitate, singuri în necunoscut,ochii mei pierduți.Nu aveam decât val după val.Într-o barcă de aer peste oceane ce mă adormeau ca pe un prunc.Nu am decât rămășițe … Citește mai mult