Îmbătrânesc, precum bătrânii viezuri,
prin gropniți, sau ca luna-n eleșteie.
Îmbătrânesc și lacrimi și condeie
și tâmplele sub cântece și crezuri.
Și tainele care-au rămas sub cheie
și câte-a fost să le pătrund în miezuri,
sau câte mi-au sfințit cu dulci botezuri
aceste biete clipe și crâmpeie.
Îmbătrânesc. Cobor de pe comete,
cobor încet, precum urcam de lesne.
Îmbătrânesc. Și parcă fript de sete,
aș țâșni de-un stânjen peste bezne.
De n-am pe umeri aripi de erete,
mai plânge-un pui de vrabie în glezne.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema îmbătrânirii și a pierderii, reflectând asupra trecerii timpului și a amintirilor. Vorbitorul se simte împovărat de experiențele vieții, dar încă mai tânjește după ceva mai mult, deși este reținut de realitatea sa.