E-o răzvrătire-a umbrelor haine
și-a orelor cu-năbușite glasuri.
Eu nu le-am vrut oprite în popasuri
cu lungi țăruși de aur și rubine.
Am lepădat crâmpeie dragi de ceasuri,
cum scuturi rămășița unei cine.
Azi, se lățesc și se răscoală-n mine,
erupții de vulcani pe noi atlasuri.
Învie tot ce-am dat de-a berbeleacul,
păcate dulci, ispite și credințe.
Secundele, umflându-se cât veacul,
se fac măciuci și vin să m-amenințe,
mă iau de gât și mă aruncă-n lacul
de-a pururi ne-mpăcatelor dorințe.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema regretelor și a dorințelor neîmplinite care revin în prezent cu putere. Trecutul, cu ispitele și credințele sale, se răzvrătește și copleșește eul liric, aruncându-l într-un vârtej de emoții.