Orbit de strălucirea ei de tiară,
zeiță albă, pudică și nudă,
pândeam prin stuf, cu geana grea și udă,
superba goliciune statuară.
Era trufașa mea minune crudă
ce-o așteptam din trestii să răsară,
și-acum creștea din ape-ntâia oară,
arzându-mi ochii-nlăcrimați de trudă.
Biet Acteon al sfâșiatei drame,
schimbat în cerb din pânda mea stupidă..
Dulăii-au fost, în strașnica lor foame,.
stârniți de zâna mea să mă ucidă, –
voi, îndoieli zăvozi zbârliți în coame,
tu, crâncenă vedenie splendidă..
Sensul versurilor
Piesa descrie povestea lui Acteon, care este pedepsit pentru că a văzut-o pe zeița Diana goală. El este transformat în cerb și ucis de proprii săi câini, simbolizând distrugerea provocată de obsesie și încălcarea limitelor.