Rabindranath Tagore – XLVI

Timpul când puteam să-i dăruiesc
tot ce primeam de la ea a trecut.
Noaptea sa și-a aflat dimineața și tu ai prins-o în brațe:
și de-acum ție îți aduc ceea ce era pentru ea:
mulțumirea și darurile mele.
Pentru toate chinurile și jignirile făcute ei,
Eu vin către tine: iartă-le.
Pun în slujba ta aceste flori ale dragostei mele
care rămâneau în muguri,
atunci când ea aștepta să se deschidă.

Sensul versurilor

Piesa exprimă regretul pentru timpul pierdut și pentru faptul că nu a putut oferi totul persoanei iubite. Acum, se îndreaptă către o altă persoană, cerând iertare pentru greșelile trecutului și oferindu-i dragostea care nu a putut fi dăruită anterior.

Lasă un comentariu