Noaptea s-a deschis, iar luna-nflori pe cer și lac,
Însă unde-i aromatul, unde e mireasma oare?
Este-n inima ce-n zbucium tainic caută un leac,
Dar petale or să cadă, eu de pierderi n-am salvare;
În ce loc comoara-aceasta s-o păstrez și să o tac?
În frunziș unde durerea-mi întregire-n cântec are.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de pierdere și nostalgie într-un cadru nocturn, unde natura devine un refugiu pentru durere. Vorbitorul caută un loc unde să-și păstreze amintirile și să transforme suferința în artă.