Copilul ce-i împodobit
În scumpe haine princiare
Și poartă lanțuri de giuvaericale
Pe după gât
Își pierde plăcerea jocului;
Veșmintele-l stânjenesc la fiecare pas.
De teama că se zgârie
Sau își păstrează mâinile în colb
Deoparte stă de lume
De spaimă nici nu se clintește.
– Mama, oare-i priește
Această închisoare de scumpeturi
Dacă-l îndepărtează de țărâna sănătoasă
Dacă e jefuit de dreptul de-a pătrunde
În marele bazar al vieții-obișnuite, omenești?
Sensul versurilor
Piesa descrie un copil împovărat de bogăție și statut, care își pierde bucuria și libertatea din cauza constrângerilor impuse de lux. El este izolat de experiențele simple și autentice ale vieții, fiind prizonierul propriilor sale posesiuni.