Când ea trecu pe lângă mine cu pași repezi,
M-atise cu poala rochiei, ușoară,
Din neștiuta insulă a unei inimi
Razbi un suflu cald de primăvară.
O fâlfâire și-atingere de-aripă
Ma netezi și dispăru-ntr-o clipă,
Ca o petală fragedă de floare
Ce-o rupe și-o-nvârteje o boare.
Căzu pe inima-mi ca un suspin
Al șoldului în foșnet lin
Și ca o șoaptă moale
A inimii sale.
Sensul versurilor
Piesa evocă un moment trecător, dar intens, în care o întâlnire efemeră lasă o amprentă profundă asupra sufletului. Este o rememorare a unei iubiri pierdute sau a unei prezențe care a adus o rază de lumină, dar a dispărut rapid, lăsând un sentiment de melancolie și dor.