La costum și cravată prin pădurea spânzuraților
Am un nod în gât, vi-l las moștenire fraților
Rătaților, înclin balanța, înger descendent în ger
O falcă-n pământ și-un taler fulger către cer
Îl atrage-n nori de fier, și-mi ies din scrupule
M-a vândut și pizda, cred că de-asta-mi zicea scumpule
Totu-i fals, ca un zâmbet la necaz, moarte subită
Veștile proaste te țin la curent, fă groapă triplă
Sparg toată Arabia Saudită, și tot nu-mi umplu golul
Chem toți prietenii la mine, abia dacă-mi umplu holul
Fac ocolul minții, din amintiri puține flash-ul reține
Doar oglinda mea din baie știe totul despre mine
Eu prin mine, râd când îți măsori orgoliul în rigle
Că-s înconjurat de tarfe care mă tot fut la icre
Mă găsești personal ca-n gară, rămân la rap la scară
Cu gratii pe piept, rămâi să vezi ce scot afară.
L-am înțeles pe melc și-am devenit călău sub glugă
Sătul să văd primate ce-și duc viața-n centrifugă
Separ arta prin ura acumulată prin separatisme
C-am ales să fiu intangibil, visele doar par atinse
Ș-extinse și-apoi sec stinse, ca după Paști lumina
Nu-s aici pentru spectacol, le trag altora cortina
Rup mina, că-s supărat și-mi scriu apăsarea apăsat
Nu mai rezolv problema cu bag pula și-am plecat
M-am blazat, de când m-am bazat doar pe ce pot
Plec la centru de fier vechi din battle cu robocop
Scot coarne din horoscop, pentru pizde nesimțite
Vreau respect, vă educ ba ca-n livre, ba ca pe vite
Clipe risipite, doar că limbile s-au contopit
Și timpu-i practic niște nisip prins în nisip topit
Am obosit s-alerg, da simt că stau pe loc când merg
Mai rău pe zi ce trece, noaptea scriu și ziua șterg
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare profundă de deziluzie și frustrare față de viață și de oamenii din jur. Artistul se simte trădat, singur și captiv într-o lume superficială și ipocrită. Caută o formă de eliberare prin artă, dar se simte blazat și incapabil să schimbe ceva.