Doi, doi probă, am glugă din piele de cobră
N-o ard cu coarde ca se-ntind la vorbă
Stofă-n strofă, cer presiune-n Atlantida
Battle cu timpu’ și-i simplu să-ntorc clepsidra
Da’ încă-s tânăr, pot să fur, să-njur, să jur
Că pierdeți din culori, parcă n-ați avea contur
Un tur mental obscur și nu prea-i cool să nu halești nimic
Da’ să fii totuși sătul, nu-s apreciat destul
Ca-s în formații deși le fac serviciu
Romanilor de informații rămân pus pe combinații
0236 pe felie, sincer răsăritu’ meu nu-l văd în ortodoxie
Ce prostie, bag un pix cu vârfu-n Styx
Ceasu-i o hidră, e un chin să-l pui la fix
Trec peste Sfinx, fin rupt ce-i dedesubt
Am mărunt să trec cărunt prin amănunt
Sensul versurilor
Piesa exprimă o atitudine de sfidare și luptă, un refuz al convențiilor și o afirmare a identității proprii. Artistul se prezintă ca un rebel, un luptător care navighează prin viață cu determinare și ignoră așteptările societății.