Să pui ambii, ambii în alambic peste ana peste celeste-n arsis
Ai zis treaz ce-n vis fix ai în scris, azi ai catharsis
Să plonjezi în profunzimi de Baikal pe val fatal gen caiman
Stai man, inspirat din thesis meditezi Brahman
Prinzi ceas târziu cu mic glas apăsat cum cade accentul
Despici liniște pe tumori, bisturiu salvând prezentul
Lovind adânc cu rime alese făcând lumină lutul
În timp ce semenii-ți ratează cratima și anacolutul
Întinde tina-n tindă, datini tind să stingă-n Tinder
Orice kinder sau silfidă după chintă spartă legănată-n grindă
Avid da tot să prindă viitoru’ într-un oracol
Prin elegii, rescrii legi în tabernacol
Nu-i chip să le fii idol cioplind verbe-n verset fără fețe
Strânge fese când un scâncet vesel iese-n iesle.
Nu-i chip să le fii idol
Când un scâncet vesel iese-n iesle..
Să pui pe rug rugăciune de foc
Samadhi-n Aldin fulgeri paltini ragi din vulvan Vadim
Sol din subsol pe alte pagini albe, stai la rând să le-alini
Fonemele sunt ritm mental, metal, crucifici patimi
Pari din alt film un paladin haladit, un Aladin, un bandit
Subtextual substrat sustras trans-ultras privit subit
Descarcerat din dubii învingi noobii le zici.
Stai să vă recit ceva, deja-s la modul bullshit
Invoici taumaturgii subterani prin subterfugii
Tempus fugit iar admiterea-i ad litteram pe trudit
Pe brânci pe bănci pe studii galere fără trese
Galerii săpate-n mine, diamante din amante ne-nțelese
Iar revelația vine, obții aurul alchimic
Și simultan vezi limita mulțimii.
Un paladin haladit, un Aladin, un bandit
Fonemele sunt ritm mental
Metal, crucifici patimi..
Și-apoi pe foi pui durerea din noi
Și promisiuni făcute pentru-a fi uitate apoi
Un exponent, lider latent, atent la griji și nevoi
Empatic suflet, suferi, flori de nuferi cresc în noroi
Pe umeri porți tone de ciorne-n spate kile, clone, stări de vome
Vrei să faci parte din clasici. Tre’ să rupi norme
Să-ți pierzi prin trohei vlagă-n câmp umblând fără popas ca Blaga
Eclipsând oceanul planetar, stelar ca Topârceanu
În sate goale de pe munte, du-te, clipe mute
Așteptându-ți toga, devii Goga, cobori parnasian
Ion Barbilian, ireversibil, Duhul Sfânt făcut sensibil
Noapte pentru șoapte, zi un psalm, urlat Arghezi
Fii Estul spiritual, materia-i testul, Eminescu aruncă lestul
Ce dispare în uitare, creatoare de universuri.
Vrei să faci parte din clasici.
Tre’ să rupi norme
Sensul versurilor
Piesa explorează procesul dificil și transformator de a deveni un clasic în artă. Artistul trebuie să depășească limitele, să sufere și să se conecteze profund cu emoțiile umane, lăsând o moștenire durabilă.