Quantiz Project.
STROFA 1.
Privesc la fereastra udă de ploaie… totul de-un negru intens.
Nimeni afară, scenariu de film… cu actori care lipsesc.
Lipsă totală de afecțiune… spulberată în vânt.
Frunze ce cad în urma lui… cad la pământ.
Maine e soare, azi avem ploi,
Un meniu pentru amândoi.
Maine e cald, nu înceta să speri,
Nimic nu mai e ca ieri.
REFREN.
Atunci când vor fi doar ploi între noi, iar mii de stele se vor ascunde,
După sutele de nori călători, care se-anunță mereu să lupte,
Vei știi că eu voi fi la fel, și tu la fel… aceiași noi
Și-un strop de ploaie nu strică, înainte de soare și alte ploi.
STROFA 2.
E dimineața, nu văd niciun soare… minciuni la radio
Și niciun curcubeu… să mă poarte la tine.
Departe, în lumea asta mare… știu că undeva mă aștepți.
N-a fost decât un vis se pare… dar eu continui să visez.
Maine e soare, azi avem ploi,
Un meniu pentru amândoi.
Maine e cald, nu înceta să speri,
Nimic nu mai e ca ieri.
REFREN.
Atunci când vor fi doar ploi între noi, iar mii de stele se vor ascunde,
După sutele de nori călători, care se-anunță mereu să lupte,
Vei știi că eu voi fi la fel, și tu la fel… aceiași noi
Și-un strop de ploaie nu strică, înainte de soare și alte ploi.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de melancolie și speranță în timpul unei perioade dificile, simbolizată de ploaie. Vorbește despre așteptarea vremurilor mai bune și despre importanța de a nu renunța la speranță, chiar și atunci când lucrurile par întunecate.