Plouă-ntruna.
STROFA 1:
Plouă-ntruna, plouă și văd că nu se mai oprește,
Vremea bună doarme, doarme și nu se mai trezește.
Nici ceasul nu mai merge calumea fiindcă nu e soare,
Mai rămâi tu și câinele plouat din cap până-n picioare.
Nici golanii de la bloc nu mai ies pe-afară,
Doar un pierde-vară cu dor de vară care bea la noi la scară.
Parcă n-a plouat așa de câteva luni bune,
Acum cerul-norat ține viu să se răzbune.
Nu suntem obișnuiți cu ploaia, nu suntem englezi,
Nu-i ca-n dansu’ ploii, frate, nu-ți vine să dansezi.
Nu-i bine așa, se udă rima și-o să ruginească,
Toți se-ntreabă-ntruna, oare când o să se oprească?
Mulți se-ntreabă de ce nu-i vreme bună și nu au noroc,
Alții tac și iau o gură din ceaiul lui DOC.
Numai eu stau la geam, s-aud ploaia cum șoptește:
Fă rime și muncește, continuă și muncește!
STROFA 2:
Plouă-ntruna, (plouă) și văd că nu se mai oprește,
Nici fața ta în nicio baltă nu mai strălucește.
E dimineața, mă ridic din pat, după o noapte lungă,
Și văd pe geam ploaia, cum pe toți îi alungă.
Pe vreme ca asta, nici la școală n-am chef să mă duc,
Știind că vin leoarcă acasă, indiferent de truc.
Mai bine stau acasă și bag mic-u-n priză,
Fac ce știu mai bine, încă o repriză. De ploaie,
Da! Ca așa-i dintotdeauna,
Să plouă, plouă, plouă, cât o vrea furtuna.
Cât o vrea, când n-o mai vrea, o să se oprească,
Că prea trage-n noi ca o AK rusească.
Să fie, hai, că eu am zis cam multe,
O să-i trimit ploii track-ul ăsta să-l asculte,
Nu numai să-l vadă, vreau să-și dea cu părerea,
Poate n-o să mai plouă și-o să-mi aline durerea.
Sensul versurilor
Piesa descrie o zi ploioasă și impactul acesteia asupra stării de spirit a naratorului. În ciuda vremii mohorâte, naratorul găsește inspirație în ploaie pentru a crea muzică, transformând melancolia într-o sursă de creativitate.