Puya – Înapoi în Cartier

Puya – Înapoi în cartier.
De câte ori încerc să scap, tot acolo trag
E ca un drog, nu știu ce să fac, cum să fac
Sunt de cartier, se vede asta clar
Felul în care vorbesc, mulți nu reușesc
Să înțeleagă ce se întâmplă în stradă
Sunt multe lucruri pe care nu poate să le priceapă
Cum azi umbli pe jos, și mâine în ochios
Cum dai toți banii din buzunar, pe un lanț frumos
Cum pi**ele te plac, când le vorbești urât
Și lumea îți vorbește cu respect când îi f*ți în gât
De ce bei la colț când ai bani de club?
E atâta nesiguranță în viața în care o duc
E sigur ceva care ne face așa
Oricât aș încerca nu mă pot schimba
În orice anturaj rămân la fel
Însă viața mă întoarce înapoi în cartier.

Refren (x2):

II:
Avem străzile în sânge, știi
Și cu greu ne putem despărți
Fiindcă nu știm să trăim altfel
Orice am face, ne întoarcem înapoi în cartier
Putem să mâncăm la un restaurant select
Să vorbim de afaceri indiferent
Putem să mergem la un cocktail cu oameni importanți
Putem face ce vreți, nu o să mă schimbați
Modul meu de-a fi, felul de a gândi
Dorința constantă de-a face bani, de-a reuși
Putem vorbi diplomat, frumos să ne zâmbim
Însă din ochi voștri voi citi, ‘Astea nu țin’
O dăm cum vreți, însă fiți atenți
Noi suntem altă specie decât voi sunteți
Respectul sau cum sunteți îmbrăcați
Nu mă oprește să vă iau la p**a când o să încercați
E amprenta locului de unde vin
E crucea pe care cel de sus mi-a dat să o țin
Oriunde aș pleca știi că va fi la fel
Ca și cum aș veni înapoi în cartier.

Refren (x2):

III:
Sunt mulți ca mine ca tine, același gen
Români, țigani de peste tot din cartier
București, Salajan, Cluj, Manastur
Suntem o mare familie asta ți-o jur
Poate e dur, poate credeți că sunt nebun
Poate că stilul ăsta de viață nu e ăla bun
Dar nu eu l-am ales, el m-a ales pe mine
Și acum știu bine, doar asta îmi curge în vine
Muncă, acasă și de acolo tot la muncă
Fără beții sau tarfe care bine ca să te f*tă
Distracție organizată o dată pe an
Cu disperare strângi mereu ban peste ban
Am impresia că voi sunteți nebuni
Viața trece de zici că au trecut câteva luni
Altă viață nu cunosc și nu o vreau altfel
Oricât aș încerca, revin înapoi în cartier.

Refren (x4):

Sensul versurilor

Piesa descrie atașamentul profund față de cartier și stilul de viață specific acestuia, chiar și în ciuda încercărilor de a se schimba sau de a evolua. Vorbește despre identitatea formată în cartier și despre dificultatea de a se desprinde de rădăcini.

Lasă un comentariu