Azi,
M-am trezit din greșeală cu vreo…
Jumate de infinit înainte să sune ceasul.
Sunt ușor amestecat,
Dar nu confuz,
Doar puțin dat peste cap,
Și asta,
Pentru că inima mea o vrea fără să-mi ceară voie
Și mă gândesc la ea, și la noi,
Dar mai mult la ea fiindcă o știu de curând.
Am simțit-o din greșeală sub forma unui dor și a unei dorințe
Și am devenit brusc, colecționar de gânduri necontrolabile.
Hai, îndrăznește, îi zic, nu mușc,
Hai să stăm la o părere sau să fredonăm în duet o operă de tăcere și…
Poate înțelegem și noi în ce
Leagăn se clatină realitatea emoțională
Sau poate măcar înțelegem de ce nu ne este dat să înțelegem…
Am zâmbit din greșeală,
Mi-am amintit că am în tine, uitată, o amintire și că… în fine.
Recunosc,
sunt încet și întârziat la suflet ca o bătaie de jazz,
Dar ți-am simțit accentul atât în glas cât și-n limbaj.
Te-am simțit neînțelegându-te concret,
Dar știu că tu ești o metaforă pentru ceva nepătruns.
Îți simt ascunzișul,
Dar îl respect și te caut nederanjant,
Iar dacă te-am găsit,
A fost din greșeală…
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele neașteptate și conexiunile surprinzătoare. Naratorul reflectă asupra unei persoane nou întâlnite, simțind o atracție profundă și misterioasă, comparând-o cu o metaforă complexă. Descoperirea acestei persoane este percepută ca o întâmplare neprevăzută, dar binevenită.