Protest – Jurnal

[I]
Nu mă regăsesc în lumea ce-am ales să o trăiesc,
Adorm adânc noaptea, iar dimineața mă trezesc în stres,
Cu același chef de viață cu care am început-o,
Sunt la fel de aproape de reușită ca soarele de Pluto.
Cu privirea-n gol mă gândesc că am sufletul plin
De răni adânci ce-au fost tratate-n permanență cu venin
Și cum veni vorba de suflet simți cum se năruie totul,
Promisiunile se duc la dracu, și-nveți să nu mai pui botul,
Că orice-ar spune, orice-ar face să-ți fie ție bine,
Viața, e în mâinile tale și totul depinde acum de tine,
Să-ți faci un rost, o casă, o familie să ai
Când tot câștigul tău se-ndreaptă-acum la biletul de tramvai.
Și că-i nedreaptă viața nu mai trebuie s-o spui,
Te naști copilul lor și-n câțiva ani ești al nimănui.
Mulți tratează aceste aspecte probabil ca pe-o poveste
Dar pentru mulți ca noi Dumnezeu nici nu mai este.
[REF:X2]
Cad în gol, nu-i nimeni să mă prindă,
Vad de-asupra pe cer norii cum se plimbă,
Mi-aș fi dorit să cred că acolo undeva,
Într-o zi poate ne vom revedea..
[II]
Nu ai idee prin câte-ncerc să trec zilnic m-aștept
Să-mi primesc doza de încurajări ca pe-un picior în piept,
Și e nedrept să-mi spui mereu că-mi place să exagerez,
Priveste-n jurul tău atunci, zi-mi; tu ce vezi?
Neînsemnați suntem cu toții pe-un pământ semnat de toți,
Până o să fie bine o să fim cu toții morți.
Și crezi că dacă crezi în crez salvare o să ai,
Nu te vei reîncarna și nici nu vei ajunge în rai.
Alergăm ani întregi să facem avere asta ne e firea
Plătim cu preț mai mare atunci când pleacă fericirea,
Cu timpul toți uităm cu ce scop ne aflăm aici
Uităm că idealul se transformă-n timp în piedici.
Înghesuiți de timp, restrânși de spațiul publicitar
E ca și cum încerci să duci musca la veterinar.
Ca un buchet de trandafiri spinoși în groapă aruncați
Vă las moștenire piesa.. dar meditați..
[REF:X4]
Cad în gol, nu-i nimeni să mă prindă,
Vad de-asupra pe cer norii cum se plimbă,
Mi-aș fi dorit să cred că acolo undeva,
Într-o zi poate ne vom revedea..