Intro:
“Dacă ne-amintim de vremurile staliniste, ceaușiste… Vremurile lui Brezhnev, vremurile lui Gorbachev… S-au dus acelea! Bravo erotismului, căci demult este căutat! Și orizonturile erau gri, erau cenușii ca blocurile din toate orașele României sau sovietice… Erau blocuri gri-viu-cenușiu, cenușii.. Blocuri de cenușă, în care se vorbea de mâncare… Acum se vorbește de dragoste… Bravo nouă generație, că s-a născut în asemenea timpuri, în care dragostea primează! Erotismul…”.
Kefren:
Ne știm demult, poate că așa a fost scris
Să ne vedem tot mai rar în acest abis
Deși nu înțeleg nici după al miilea vers
Dacă el m-a făcut ce sunt, sau a fost invers
Mersi oricum, poate că puțin din amândouă
Las’ să plouă, de dragu’ timpului trecut
Îți amintești când spuneam că n-aveam busolă
Până când mi-ai arătat cum s-o folosesc pe-a ta
Eu n-am uitat, îți mulțumesc pentru parola
Probabil că fără, conștiința-mi îngheța
Aș vrea și eu să ne-auzim din oră-n oră
Doar că din păcate Chronos vrea altceva…
Te simt că vii din timpuri demult apuse
Ai așteptat de mult să fii compatibil cu cineva
Și-ai nimerit la mine, pentru asta îmi cer scuze
Căci te-am ignorat pentru bunăstarea mea!
Refren (C. O. D) :
Pagini de istorie, menține-mă viu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Indiferent de privire, respins o să fiu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște-n pustiu…
Uitat de omenire, tot aici o să fiu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Dincolo de istorie, menține-mă viu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște din pustiu….
C. O. D:
Am nevoie doar de o tobă și-un pian
Să dau viață unicului sentiment pe care-l am
Rege-n sărăcia sa, fredonează amintiri
Dintr-o gondolă, sau un bătrân venețian
Simptom al armoniei, însă-l simt om
Până dincolo de-atom
Dictează note-n plan vizual…
Înțelegerea de care nu dispun
Pune trezirea pe note străine ca Pan…
Vibrează acel ecou mai tare ca niciodată
Din frunze părăsite într-o adiere sacadată
La pas pe clape, anduranța notorie
Eșecul sună ca primul semnal de victorie…
Bătrâne, ai lăsat mii de datorii
Apocaliptice, strânse unitar ca Pangaea
Oarecum înțeleg ideea, însă nu plăcerea
De-a-ți lua locul într-o tristă zi…
Refren (C. O. D) :
Uitat de omenire, tot aici o sa fiu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Dincolo de istorie, menține-ma viu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște din pustiu…
Pagini de istorie, menține-mă viu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Indiferent de privire, respins o să fiu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște din pustiu….
Outro:
“Acum a sosit timpul libertății! ”
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecutului comunist și a impactului acestuia asupra prezentului. Vorbește despre regrete, amintiri și dorința de a renaște din cenușa istoriei, celebrând libertatea prezentului.