C. O. D. :
Draga mea… Yo, yo…
Ți se pare amuzant?
E dezolant…
Zac naufragiat
În acest domeniu uitat
Plin de umbre fără stăpân,
Ajung să-ngân
Dar ajunge să rămân…
E dezolant!
Nu demult căutam sens pentru cunoaștere
Voiam să aflu de ce, și mai ales cine
Însă drumul ăsta plin de zei nu iartă pe nimeni
E ca un vid matern, în care ajungi să uiți de tine
La ce mă refer?
La destinație și reper
La tot ce înseamnă sunet, cuvânt și levier
Zona muzicală servită ca domeniu vacant
Iluzia zidită de rațiunea ce stă pe Kant
Valențele sale m-obligă să nu cedez
E-o infinitate aleatorie, ca mixul francez
Fiecare cu tenta ei este, oricine vede
Tenta umoristică dintre români și Arhimede…
Unii se-nchină la sentimente
Alții ies din horă
Unii au hernie de disc
Eu n-am coloană sonoră
Din oră-n oră, tot mai tare mă izolez
Bătând violent în taste… Ei, cum să te consolez?
Am o mie de motive să nu mai fiu eu
Am o mie de motive să rămân așa mereu
Faptul că nu mai știu cine sunt nici n-a contat
Dar oriunde aș privi e dezolant….
Refren X2 (C. O. D) :
Caută adevăr, pe unde nimeni n-a trecut
Oferă înțelegere, chiar dacă nimeni n-a cerut
La final vei înțelege tot ce-ai obținut
Este indiferența timpului ce zace la trecut….
Kefren:
Scutește-mă, era amuzant la început
Dar perpetuarea comediei nu mă transformă-n Dante
Cel mult o să mă lase într-un final mut
Să vedem dacă după mai sunt cuvintele amuzante!
Sunt nuanțe fine între dezgust și-mplinire
Și la un moment dat ajung să se contopească
De-asta scarba mea devine tot mai firească
Cine poate să judece această dezamăgire?
Nimeni! Las în scris această profeție
Rapu’ nu o să mai fie niciodată ce-a fost
E ușor să prinzi cu rime proaste scrise bine
N-ai cum s-o dai greu unui public atât de prost…
Ziceam așa, nu c-ați fi în stare s-o dați greu
Le-ncurc traficul când livrez strofe agabaritice
Kefren e pe fiecare strofă la apogeu
Și de-asta n-are cine ce să critice!
Rămân real printre toate panseluțele astea
Și nu mimez împlinirea doar așa de-amorul artei
Falși poeți ipocriți nu suportă cuvintele astea
Le ard orgoliul alimentat de falsitate!
Modele de plastilină mă fac să râd a pagubă
Am tot repetat pe piesa asta, nu-i amuzant
Faptu’ că nu mai sunt cine știam e-o altă latură
Iar oriunde-aș privi e dezolant….
Refren X2.
Outro:
“Mulți spun acum că fac dragoste după manele… Ce să faci cu acei maneliști care cântă, care dramuiesc? Unde urlă câinele, în frig și ger? Ce să faci? De ce să faci dragoste după Salam? Omul nu ar face această dragoste, și nici n-ar folosi-o, dacă nu și-ar viola propriul organism… L***a… l***a strică și femeile și bărbații… și clasicii și muzica…”
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezamăgire față de sine și de societate. Artiștii se simt pierduți și deconectați, căutând un sens într-o lume superficială și ipocrită. Ei critică falsitatea din industria muzicală și alienarea individului.