Timpul trece și tot ce mai am e la rece,
Două pahare de vin și ceva ce nu mai vrea să plece.
Trecutul umbrit de frig și apăsător,
Anii ce vin din spate și eu, un visător.
Da, timpul trece și știm cu toții asta,
E un lucru ciudat, mizer ce ne acoperă lista.
Ne uităm în trecut la tot ce am realizat,
Plini de supărare observăm că nimic din ce am visat.
Unii își pierd liniștea muncind afară din greu,
Alții timpul pe bani mulți, dar fără niciun leu.
Învățați de mici că sistemul e cel ce îi ajută,
Rămân prinși în acest cerc vicios într-o derută.
Și vrem să ieșim dar ne oprește voința,
Ne gândim ce va spune iar și din nou conștiința.
Când vom sta săraci dar plini în interior,
Fără să vrem să fim și noi vreun superior.
Vrem liniște și bani, dar cine ne oprește?
Doar noi înșine și orgoliul ce încă crește.
Trebuie să faci mereu ceea ce îți dorești când simți,
Pentru că…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra trecerii timpului și a modului în care oamenii se pierd în rutina zilnică, uitând de visele lor. Vorbește despre lupta interioară dintre dorința de a avea o viață liniștită și presiunile societății.