Praetor – Pe Aripile Vântului

Aha aha aha
Acum când totul se apropie de final
Acum când aproape intru în lotul de 3 ori decimal
Sunt chiar mai greu mai fericit
În schimb să nu crezi că m-am scos
Doar n-am mai privit în jos
Doar văd lucrurile mai frumos
Mă plimb între 2 continente
Trăiesc pe aripile vântului
Și când aterizez îi dau cuvântul lui
Dreptului îi dau dreptul lui
Să fie strigat pe pământul lui
Și să le intre-n cap
În sufletul meu încap
Tot ce-am crescut de mic și pentru flori noi sap
Mereu în beton am s-o fac până ajung în baston
Obișnuiam să le ud cu lacrimi de durere
De-o vreme am altă vrere
Și-acum le ud cu lacrimi de bucurie
Și ea cred că o știe
Adevărată avere am găsit-o la prima mângâiere
Poate-i prostie poate că nu
Cert e că eu cred în ce sufletul meu știe
Așa că-mi zic fie
Zilele le pun pe hârtie
Cuvintele sunt magie
Muzica energie
Și plutesc pe aripi de vânt
Și iubesc un cer și un pământ
Și și plutesc pe aripi de vânt
Și și iubesc un cer și un pământ.

Eu plutesc pe aripile vântului
Și numai greșesc când spun te iubesc
Și cresc la umbra gândului
Eu pășesc pe tălpile pământului
Și numai grotesc văd când privesc
Și mă topesc la lumina sfântului.
Acum văd totul de departe
Sunt o pagină într-o carte
Lăsată pe-o parte întredeschisă
Oare cineva va veni să o citească cândva
Atunci când totul s-a petrecut deja
Viața pe aripile vântului
Ușoară e
Ca o vară e
Dulce e
Ca un sărut ce te seduce e
Și atunci când vântul te tot duce
E bine să te gândești la zilele senine
Ce au fost și au fost pline
Și m-au făcut să uit de mine
Acum îmi tot revine în minte
Imaginea ta ce vine
Mereu să mă aline
Mă alintă și mă face să uit de suspine
Acum cuvintele parcă vin de sus pline
Neînțeles am simțit și-am făcut
Am ales ce-am vrut încă trăiesc tăcut
În umbra celui ce-am fost în trecut
Știu că m-am născut pur
Dar am crescut dur
Am renunțat la scut și-acum fur altul
Ca să mai cresc nițel și să ating înaltul cerului
Dacă nu merge am să încerc un altul
Până dispar atingând înaltul
Ce tot caut în alta și nu găsesc
Mă tot privesc și nu mă văd nu mă iubesc
Și nu prevăd că am să trăiesc destul
Ca să mă mulțumesc cu o viață cool
Acum acest sul de hârtie îl declar nul
Și cânt și zbor la revedere pământ
Și cânt și zbor la revedere pământ

Sensul versurilor

Piesa vorbește despre o călătorie personală, o evoluție de la durere la bucurie și acceptare. Artistul reflectă asupra trecutului, prezentului și viitorului, găsind alinare în iubire și în amintirile frumoase, plutind metaforic pe aripile vântului.

Lasă un comentariu