Gorjule, grădina ta
Multe flori mai are-n ea,
Flori frumoase și mărunte
Și cu sate foarte multe,
Între ele-i satul meu
De care mi-e dor mereu.
Frunzuliță, foi de fag,
Tismana-i satul meu drag,
Când de la el am plecat
Măicuța mi-a dat un sfat:
– Du-te, maică, dar să vii
Până n-oi îmbătrânii.
Te rog, Gorjule, pe tine
Să faci cum crezi că-i mai bine
Și să iei în grija ta
Satul și pe măicuța,
Pe măicuța s-o-ngrijești
Și pe sat să-l înflorești,
Că mai am și eu o vară
Și mă-ntorc la tine iară.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul de casă și de satul natal, Tismana, din județul Gorj. O mamă își sfătuiește copilul să se întoarcă acasă cât mai repede, iar interpretul roagă Gorjul să aibă grijă de sat și de mama sa.