Cucule, pasăre sură,
Ce-ți spui numele din gură
Toată ziua-n bătătură
Și ți-l spui fără măsură,
Cucule, de unde vii
Calea mea de tot mi-o ții?
Unde plec, unde mă duc
Aud cântec tot de cuc,
Du-te cucule-n pădure,
Lasă-mă cu neica-n lume,
Du-te, cuculeț, în crâng,
Lasă-mă ca eu să-i cânt.
Tu ești pasăre cu pene
Precum ale mele gene,
Tu ești pasăre cu cioc,
Eu sunt fată cu noroc
Și trăiesc cu drag în lume
Ca și tine prin pădure.
Tu te-așezi pe-o rămurea
Îți cânți, cuce, viața ta,
Traiul tău și viața mea
Să-l aibe toată lumea,
Păsările din pădure
Și neicuța lângă mine.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o legătură profundă cu natura și dorința de a trăi o viață simplă și fericită alături de persoana iubită. Pasărea cuc este văzută ca un simbol al naturii și al libertății, iar fata își dorește să împărtășească această bucurie cu neicuța ei.