Unii-mi spun că ești încă frumoasă
Eu nu te mai văd azi în niciun fel
Altădată viețuiam în colibă
Și visam că trăim în castel.
Poți să mă duci într-o vale adâncă
Și să-mi spui că mă porți pe câmpie
Ori despre-un crâng de mărunte vlăstare
Să-mi spui că-i o bătrână vlasie.
Nu știu în ce parte se află apusul
Nici răsăritul încotro vine
Unii-mi spun cu cât ești mai orb
Cu-atât lumea o vezi mai bine.
Nu-mi mai văd nici măcar mâinile
Când le duc la gură să mi le mușc
Altădată ocheam Steaua Polară
Și trăgeam în ea s-o împușc
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de confuzie și dezorientare, unde realitatea devine greu de distins de iluzie. Vorbitorul nu mai poate percepe lumea clar și se simte pierdut, căutând sens într-o lume incertă.