Ochii mei de obicei parcă
ar fi verzi.
Nu știu cum uneori parc-ar fi
albaștri.
Azi-noapte am visat că voiam
o pasăre de foc să am,
ce zboară printre așchii.
Mâinile de obicei îmi plutesc ușor
pe un lemn dintr-o pădure
cu fagi lungi și subțiri.
Azi-noapte am visat că roșii
mâinile-mi erau și cântau
pe-un teanc de trandafiri.
REFREN:
Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce
în Soare. (x2)
Și zăpada cea albă vine-odată
pe an.
Tot odată pe an zăpada
se topește.
Și când cețurile s-au risipit,
iubirea mea
nu s-a-nvechit
și nu se învechește.
REFREN:
Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce
în Soare. (x2)
Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce-n zbor
spre Soare.
Pe mine, năuc.
Pe tine, năucă.
timpul ne duce ca o nălucă
timpul ne duce
în Soare.
Soare din Soare.
Soare din Soare.
Soare din Soare
Soare din Soare
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea timpului și a vieții, folosind imagini din natură și vise. Iubirea rămâne constantă în ciuda schimbărilor.