Hei tu!
Hei tu, de acolo, din frig,
Însingurat, îmbătrânind,
Poți să mă simți?
Hei tu, care bântui pe coridoare
Cu picioarele roase de mâncărimi și cu zâmbetul ofilit
Poți să mă simți?
Hei tu,
Nu-i lăsa să îngroape lumina!
Nu renunța fără luptă!
Hei tu, însinguratule,
Care stai dezbrăcat lângă telefon
Nu vrei să mă atingi?
Hei tu, care ți-ai lipit urechea de Zid
Așteptând o chemare,
Ai vrea să mă atingi?
Hei tu, vrei să mă ajuți să car stânca?
Deschide-ți inima:
Mă întorc acasă.
(Dar nu.. n-a fost decât o iluzie
Zidul era prea înalt
După cate se vede..
Oricât s-a zbătut
Nu s-a putut elibera
Și viermii i-au ronțăit creierii).
Hei tu, mereu pe drum,
făcând numai ce ți se spune
Ajută-mă!
Hei tu, de dincolo de Zid,
Care spargi mereu sticle
Ajută-mă.
Hei tu,
Nu-mi spune că nu mai e nicio speranță
Împreună vom răzbate,
Înstrăinați ne prăbușim.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un strigăt de ajutor din partea unei persoane izolate și disperate. Se simte captivă, posibil metaforic, și imploră pe cineva să o ajute să depășească obstacolele și să găsească o cale de ieșire din situația dificilă.