Fântâna vrerii (Dedicatie)
T-una luni catra seara
Candu ia soarli ca-s chiara
Muluvisti inghios tu padz
La musatili livadz.
Rasuna boti di fluieri
Si cantiti di muieri
Ti s pareau ca tiva steali
Ca-s fâtea na numta mari.
Cuscarii tut di priuna
Cu fartat cu nun cu nuna
Baga inveasta s-traga corlu
Câ acasa ii nic uborlu.
Ia mutrits cum tradzi corlu
Nu-i calca pi loc ciciorlu
S-tut ii canta cu harau
Canticlu di inveasta noau.
Corlu creasti tut ma creasti
S-pit virdeata s-anvârteasti
Ma mutritz inveasta ti-ari
Canda ii vini nâ lahtari.
Ah corba s-adusi aminti
Câ-si fu isusita ninti
Cu un gioni musat ca soari
Ti-s lu avea laia tu vreari.
Tu atea oari ancalari
Ini un om pi calea mari
El s-aproachi sta mutreasti
Vâr di cuscri nu-l cunoasti.
Buna seara voi nuntari
S-va harsits cu nic cu mari
Preachea s-vâ anchirdiseasca
Banâ lungâ si s-auseascâ.
Di fumei casa împlinâ
Ma lâsats inveasta s-inâ
Câ ni-u-am cusurinâ vearâ
S-voi sa-i dzâc indoau zboarâ.
Înveasta s-toarnâ aspâreatâ
Mi cunostâ tini feata
Nu-ai îndreptu s-mi agârsestâ
Nits cu ochii s-mi mutrestâ.
Noau ani sunt lea marata
Islu ni-l vidzui io feata
Canda aveam nâ piturnichi
Ni azbuira di pi dzânuchi.
Iats Muse nelu di asimi
Ca nu mi astiptasi pi mini
Tindi Iorghi Musa fatsi
Si di na oara ii cadi in bratzâ.
Ma grambolu candu veadi
Arma scoati ma nu seadi
Tradzi indreptu lu-agudeasti
Cadi Iorghi si asi greasti.
Sâ-ni tâ creasca gione mâna
S-tâ bâneadzâ a tsâia armâna
Ma mârata Musi nicâ
Panili da si-s disica.
Ah blâstem blâstem pi tini
Nu-ni ti aproachi ninga mini
Luats-lu aestu afurisit
Cu mortul va-ni mi marit.
Aclo muri si musata armânâ
S-aclo s-adra nâ fântânâ
Jalea armânamiei
La fântâna vreariei.
Melodie dedicata domnului Mitica Raftu
Sensul versurilor
Piesa spune povestea unei nunți întrerupte tragic de apariția fostului iubit al miresei. Gelozia și disperarea duc la crimă, iar locul devine un simbol al jalei și al iubirii pierdute, transformându-se într-o fântână.