Dacă pentru o clipă Dumnezeu ar fi uitat că eu sunt o marionetă din cârpe și
dacă mi-ar fi dat un pic de viață, probabil că nu aș spune tot ceea ce gândesc,
dar aș gândi tot ceea ce spun. Aș da valoare lucrurilor, nu pentru ceea ce valorează,
dar pentru ceea ce înseamnă. Aș dormi un pic, aș visa mai mult, înțelegând că pentru
fiecare clipă în care ținem ochii închiși pierdem 60 de secunde de lumină.
Aș pleca când
toți se distrează, aș sta treaz când cei mai mulți dorm. Aș asculta când cei mai mulți
vorbesc, și cum aș gusta o înghețată de ciocolată bună.
Dacă Dumnezeu mi-ar fi dat cadou un pic de viață, m-aș îmbrăca subțire, m-aș întinde la
soare lăsându-mi neacoperit nu numai corpul, dar și sufletul.
Dumnezeul meu, dacă aș avea o inimă, mi-aș însemna ura
în gheață și aș aștepta venirea soarelui.
Aș picta un poem de Benedetti pe stele cu un vis de-al lui Van Gogh,
și un cântec de-al lui Serrat ar fi serenada pe care aș oferi-o lunii.
Aș uda cu lacrimile mele trandafirii pentru a simți durerea
spinilor și sărutul incarnat al petalelor lor.
Dumnezeul meu, dacă aș avea un pic de viață…
N-aș lăsa să treacă nicio zi fără să spun oamenilor că iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge orice femeie și bărbat că sunt favoriții mei și aș trăi îndrăgostit de dragoste.
Oamenilor le-aș demonstra cât de mult greșesc că nu te mai
îndrăgostești când îmbătrânești, fără să știe că de fapt îmbătrânești când nu mai iubești.
Unui copil i-aș da aripi, dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.
Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine odată cu îmbătrânirea, ci odată cu uitarea.
Atâtea lucruri am învățat de la voi, oameni…
Am învățat că toată lumea vrea să trăiască pe culmi de munte,
fără a ști că adevărata fericire constă în felul în care urci povârnișul.
Am învățat că atunci când un nou născut apucă pentru prima dată
cu pumnul său mic degetul tatălui său, îl va ține pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus
doar când trebuie să-l ajute să se ridice.
Sunt atât de multe lucruri pe care le-am putut învăța de la voi,
dar într-un final nu-mi vor servi prea mult pentru că atunci când
ma vor repune în această valiză, eu voi muri… :).. [eliza]
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința unei marionete de a experimenta viața pe deplin, de a iubi și de a învăța, regretând că aceste experiențe vor fi pierdute odată cu sfârșitul existenței sale. Subliniază importanța iubirii și a trăirii intense, precum și lecțiile învățate de la oameni.
