Sunt atins de vicii și boli, în viață caut artificii și flori,
Poate doar fac sacrificii și mor,
Tot cu capu-n glugă, cel mai păcătos călugăr,
Caut liniștea-n gălăgia din căști, cu mâna destinului ciungă,
Lasă-mă să-mi trag sufletu-s cu sufletu-n pungă,
Zece kilometri de tobe și sample-ul cred c-o s-ajungă,
Așteaptă-mă la colț de pâine, că e foame,
În România, cică nu vreau să muncesc și mă fac hoț de mâine,
Mă vezi nervos că viața-i o continuă,
Suntem prea triști după femei, da-s departe de-a fi computer, ia-mă,
Vrând să zic prostii, să dau să cânt,
Confuz și sap grădina, nervos, deci cu nervii la pământ,
Cu-același gând, la brute să le văd mutra departe,
Le spun gravidelor de 16 ani să pună burta pe carte,
Am texte scoase, gustoase ca paprika,
Dar până văd negru-n fața ochilor și cred c-am ajuns în Africa,
Mă plimb prin strofe, și mint ca pe culoare,
Nu-s negru da uite că sunt ca un pictor, deschis la culoare,
Și am soldați cu arme-n rănițele taine,
Gata să batem cu ei, limitați de granițe letale,
Spun tot ce nu vrei s-auzi, nu tac că nu-s genu’,
Da’ dacă vrei să mă oprești, dă exit din Winamp menu,
Azi nu sunt MC, vorbesc beat, cum fac de obicei,
Uite, n-am altceva decât lapte și covrigei,
Spun tot ce nu vrei s-auzi, nu tac că nu-s genu’,
Da’ dacă vrei să mă oprești, dă exit din Winamp menu,
Azi nu sunt MC, vorbesc beat, cum fac de obicei,
Uite, n-am altceva decât lapte și covrigei.
Zâmbetu’ meu fals, parcă nu mai mă reprezintă,
Când gându’ ăsta bolnav, mă-nchide-n studio ca-ntr-o criptă,
Totu’ stă-n detalii, înălțate,
Am îngeri păzitori, da’ nu m-ajută să-mi duc crucea-n spate,
Nu-i nimic ceea ce pare, totu-i mecanică,
Și nu te mint când îți spun că adevăru’, naște doar panică,
Printre oameni merg cu capul pe umeri, realitatea mă scutură,
Pân’ ajung să am destule, și parcă nimic nu mă mai bucură,
Prietenii obișnuiesc să mă sfătuiască,
Niciun sfat bun nu mă duce, spre liniștea sufletească,
Și nu vreau să demonstrez nimic, prin ce gândesc acum,
Doar mă pregătesc ca să am ce săracii noaptea-n drum,
Spre casă, că-s mult prea obosit să-ncerc să găsesc o soluție,
Și mă rog la sfinți ca talibanii înainte de execuție,
Rămân concentrat pe percuție, și dacă te bagi în discuție,
Să spui că și ție ți-e bine, când știu că nici ție nu ți-e,
Și nu contează ce gândesc atâta timp,
Cât singur m-am ucis, și prin alți ochi m-am privit, murind,
Sunt puțini interesați de ce vreau io să explic, când scriu,
Da’ nu-i nimic, cât timp rapu’, mi-e și casă și sicriu.
Îți spun tot ce nu vrei s-auzi, nu tac că nu-s genu’,
Dacă vrei să mă oprești, dă exit din Winamp menu,
Azi nu sunt MC, vorbesc beat, cum fac de obicei,
Uite, n-am altceva decât lapte și covrigei,
Îți spun tot ce nu vrei s-auzi, nu tac că nu-s genu’,
Dacă vrei să mă oprești, dă exit din Winamp menu,
Azi nu sunt MC, vorbesc beat, cum fac de obicei,
Uite, n-am altceva decât lapte și covrigei.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o luptă interioară cu vicii și problemele vieții, o critică a societății și o căutare a sensului într-o lume confuză. Artistul se simte neînțeles și captiv, găsind refugiu în muzică, care devine atât casă, cât și sicriu.